agățată de învelișul exterior mă ține
în brațele trupului această minciună policoloră
prelungită până în spatele pleoapelor mele
scot ultimele amintiri din talpa piciorului
ca dintr-un iglu tapetat cu stele moarte
la vânzare în piața memoriei
cer un eurocent pe minut de uitare

un abis săpat din cuvinte și priviri îmi zâmbește
ciudată ironie
amestecă gustul amintirii cu chipul celui absent
gândul meu se caută divagând
în micul cimitir lăuntric
până și cerul va cădea într-o bucată compactă
din această noapte pe care o port drept chip

am urcat și liniile din palmă
în sens invers destinului
alunec într-un rid și adulmec
mirosul văii în care zilele sunt pietre
adunate unele peste altele imagini rotitoare
mă poftesc dreptunghiular să aleg casa
aici și gustul morții e mai fericit