azi cineva își întinde mâna de sus
și mă spală pe ochi
eu arcuiesc din ape-n lumină
și trec de pe o creangă pe alta
înțelegând dintr-o dată toate cântările
din mari depărtări auzind cum se desface sămânța
și cum secundele pocnesc în grădini

am prins gust de ogor și-mi uit tâmpla lipită de seve
pe coapse simt șerpuind rădăcini

spre seară am altfel de ochi
cosițe din ierburi și gene
unde ți-e trupul unde ti-e lutul femeie
n-ai crede ce sunt
cu lumina lipită de pântec

voi naște la iarnă-ntr-o noapte
să sting urletul haitei de câini.