In postul asta de dulce iubirea m-a luat pe sus
Si mi-a fost trasa de subt picioare la mare inaltime
Cand postul tocmai se terminase
Nu-i bine, dar de la o vreme
Simti ca nu mai poti sa cazi de sus
Ci doar de foarte de sus
Acolo unde curentii reci ai nemuririi te secera ca pe grane
Si cazi jos, jos
Plutind alb, pufos, instelat
Te asterni moale si scartaind
Sub papucul iubirii troienite
Intre sufragerie si dormitor
Intre versantii carpienilor metamorfici
Si Moartea cea mare