M-am apucat din nou să fac
Drăcușori albi pe zăpadă
Și chiar de-i nasc ei tot nu tac
Ci-n viața-mi coada își înoadă.
Cu transpirația de alcool
Topesc pavajul alb din jur,
Fulgii se plâng de-al meu viol
Și fug la cer ca să nu fur
Din albul lor speranța.
Întins în nea, întins în neant
În adâncimi caut sămânța
Căci am rămas fără liant.
Dar iată, dracii mei prind viață
Și tocmai ca să-mi facă-n ciudă
Se prind in joc, se dau pe gheață
Și dacă eu nu joc mă-njură.
De-abia acum văd și-nțeleg
Că viața m-a împins în joc
Iar eu am devenit un bleg...
De mine însumi nu am loc.