Scurt și de la capat, parcă-nșurubat,
Astăzi pare scrisul mult mai deochiat.
Pe la poarta nouă, mai stătură trei
Moașe seci de noapte și vreo trei viței.

S-a făcut de gardă azi la blocul zece.
Gărgărițe roșii prin cablu vor trece
Și se vor plimba printre telefoane,
Vor ciurui gloanțe de eșantioane.

Punct și de la capăt. O infirmieră
Bea cafea cu lapte, scuipă-n scrumieră
Iar o arătare ce poartă scufie
Mai dă o comandă de "filozofie".

La "Nica" pe site, s-a umplut de proză
Și se scrie totul, chiar cu neuroză
Iară pacienții, săracii de ei
Nu scriu pentru dînșii, scriu doar pentru "zei".

Peste noapte, pute tot spitalul nouă
De vrăji mestecate cu lapte și ouă.
Multele surori se strîng la reșou
Beau cafea cu lapte și "scriu" în talk-show.

Poezia geme sub pantofi de lac
Și rufe profane de tîrfe de pat.
Doctorii, apatici, superredactori
Omoară cu scîrbă și scriu despre flori.

S-a redus la zero astăzi poezia.
S-a taxat bolnavul, s-a scumpit mania.
Să tot faci afaceri, cont sau peșin
De pe urma agoniei de destin.

Nu se cenzurează decît ce nu costă.
Ceea ce se-oferă, apare cu poză
Sub o falcă dreaptă, sub un păr roșcat
Pline de himere, crimă și păcat.