Sunt într-o stare post operatorie:
mi-au înlocuit inima.
Mă bufnește râsul când mă uit la osciloscop.
Ce monotonie!
“Sunteți un om norocos” îmi spune medicul.
Cine o fi avut ideea?
Asta nouă bate ca un metronom,
un adevărat ciocan pneumatic.
A mea parcă valsa.
Uneori n-o mai auzeam,
ca un orb îi mângâiam cicatricele.
Vorbeai cu mine iubito.
Iubitooo…o...o..., m-am prins.
Chiar tu ai comandat-o ca model.
Degeaba mă întrebi formal de sănătate,
omul tău de-acum are o inimă de fier.
Ai vrea cu vorba-ți de oțel
să-i faci și lui una la fel:
spor la muncă, iubito,
spor la muncă!

P.S. totuși dacă te plictisești,
asta nouă te-așteaptă să-i vorbești.
Oricum, în pieptu-mi de oglindă spartă
mai sunt vreo câteva care te-așteaptă.
Spor la muncă, iubito!