penibile curse de cai verzi pe pereți,
o broască râioasă, care sare anapoda
pe pista plină de transpirație înzăbălată,
dezordine ca-ntr-o cârciumă ordinară de la marginea cotului
de drum
dinți scrâșnind amenințător sub povara înjurăturii
și o interjecție scurtă: “ Dii”
pentru aplauzele prăfuite de la potou
care nu țin de foame și de sete…

poemul meu a ratat la mustață finișul,
fiind depășit cu un cap
de un cal șchiop cu copita despicată.