visez că nu mă mai tem
fug cât mă țin picioarele
mă pierd
între flori și nori
nici nu mai știu
alerg

târziu

mă las sedusă de palmele tăbăcite
ce-mi născocesc din frământări dibace
un alt trup
sprânceana întrebătoare și o obsesie
nu le poate îndrepta nici olarul
glezna mi-e toartă

acum

pregătiți-mi o masă
două mâini
și-o gură pătimașă
care să mă soarbă
să-i strepezesc așteptările
de bărbat

bobocii de lut
așteaptă întruparea
chip de femeie