…Și cred că acum ne putem întâlni,
iubite,
am înțeles tăcerea lunii.

Te voi aștepta într-o duminică,
vezi că e ziua înscrisă cu roșu
în calendar.

Nu te-ngrijora dacă în visele interzise
nu ne-am iubit hi-fi.

te voi recunoaște după teama piezișă
cu care ocolești liliacul, după
dexteritatea cu care îmi calci în necuvinte
patima.

mă vei recunoaște după polemica elaborată
cu care contest primăvara
și perechea ca prototip terestru
al mântuirii.

Ceilalți ne vor ști după tristețea insolentă
cu care ne purtăm sufletele goale
în ochii gârboviți.
așa că rămâi cum ești, cu gluga pe inimă,
mai bine să ne creadă nebuni, decât exhibiționiști.

Știu că mă vei aștepta într-un acvariu
unde să putem luneca în continuare liniștiți,
unul pe lângă altul,
fără spaima că dintr-un capriciu năstrușnic
al improbabilităților

vom umaniza paradisul.