Nu m-am temut de nimic,
Nu a mea a fost vina.
Cu săgețile
Una câte una,
Am destrămat furtunile.
Norii au fugit tremurând
După fața nevăzută a Lunii,
Dezvățați să mai ploaie.
În sabia albă
Se oglindea numai cerul
Semănând cu ochii tăi.
Dar calul cu capul plecat
Mi-a cerut o fărâmă de apă
Fără puteri să te mai găsească.
Cei care m-ați trimis,
Dați-mi un mânz!
Vreau să mă întorc înapoi...