Sunt, scândura din Iona
pe care vin să-și regăsească
liniștea, pescărușii…
Să plec, dar unde?
Să plec pur și simplu…
Nașterea: rănire în fața
unor repetate treziri…
Singurătatea și eu…
Sângele să-mi pierd
prin rana iubirii pentru ca tu,
ființa să-mi irige
ruina trupului…
Mă mai respiri?
Mă mai exiști?
Neliniștea asta tăcută…Lăuntric
te pierzi în alte deveniri.