Dar pentru ce o dragoste atat de seaca,de oarba,
Si lacrimi atat de-amare,atat de arzatoare?
Si pentru cine o astfel de simtire incat sa-mi soarba
Ultima lacrima fierbinte, si ultimul meu gand?

Si pentru cine atata suferinta,atatea lacrimi si atatea canturi surde?
Si petnru cine atata frmusete, atata fast si exagerare?
Pentru un suflet de apa, de pamant, sau poate de eternitate?
Pentru o picatura de iubire sau un zambet de mirare?

Pentru ce atata eternitate,atatia astrii,atatea lacrimi
si pentru cine atatea ganduri, cuvinte flori si pagini galbene?
Pentru un umed cer, pentru a sfintilor patimi?
Sau pentru-n om, pentru o zi, pentru o scena plina cu actori...