orbitle mi-s agitate
privind dincolo de gard
și inima parcă-mi stă în loc.

fericirea ta
ar fi trebuit să fie rutina mea.
și rutina ta ar fi trebuit să fie
fericirea mea.

căci nu e mai mare fericire pentru mine
decât să-mi aștern gândurile
hrănite în taină de orbitele mele agitate
specializate pe
bucata de gard prin care ți se vede
casa,
pe filele mâzgalite și murdărite
de anii în care lacrimile mele
erau niste simple păreri de rău.