Aripi ce îngână cădere de sevă
învăluiesc, umbrele de ceară
de lumânări ce ard în vervă.
Arzând, lumina lor coboară.
Și lasă topită în urmă cenușă,
vers destrămat ce o sa moară
căci moartea-mi vine ca mănușă.
Pe tine nu o sa te doară.