Eu, față a nemerniciei

Sunt față a nemerniciei. Nu privi
la mine, Doamne. N-ai să vezi durere
Ci doar minciună. Verbul a iubi
E preschimbat în mine în placere.

Un hârb. Un leș ce-i încântat de sine.
Atâta este-n mine de văzut.
Naște-mă, Doamne, de la început,
Și-nvață-mă pe lume să fac bine.

Dar fără să te-ascult, sunt idiot
Ce își repetă vechile păcate,
Și fără tine, ascultând, nu pot
Pe toate-a cumpăni și a socoate.

Deșertăciune sunt. Și mi-este greu
Să fac un bine altuia, nu mie,
De-abia când mă lovește Dumnezeu
Simt că te-nduri de mine-o veșnicie:

Îmi dai ce merit, Doamne bun, mereu...