Am râs, am plâns și am mințit ca să mai pot iubi o zi,
și chiar dacă răsplata era doar temporală,
a meritat din plin...mă laud că trăiesc din amintiri,
iar amintirile nu-nșeală

Concretizând acum privirea într-o cupă goală,
e goală doar de ea, nu-i plină cu venin
și niciodată nu va fi...
amin!

Din când în când, întorc paharul și-l scutur cu buza-n jos
doar, doar o mai sări din el vre-o picătură, ca un os
aruncat unui câine hămesit care-a uitat,
de bătrânețe, restul oaselor pe unde și le-a-ngropat

Schelălăi sinistru, ca un cuțit scrijelind într-o conservă expirată,
cu colții-nfipți în luna...și ea de mult uitată
și chiar de mă aude, e doar o lună păcătoasă,
căci de un câine hămesit...ei prea puțin îi pasă