în visul meu o femeie sclipește în pumn
cu o noapte umedă în jurul șoldurilor
o privesc minute în șir
mânuind pâini
pentru vieți subterane în care nu mai încap
jumătăți de poeme profeții împlinite
sau aparente oase
simt respirații despletindu-i tălpile
cu câte un bărbat topit în mozaicul podelei
ce animal ciudat îmi închide ochiul cu degetele
adânc în altă noapte
un delir de lumină albă tristețea
clape de fildeș
vinul unei singurătăți amnezice
vorbind în cochilii
mai mult pentru sinele unei flăcări cioplite
purpuriu până la chip venerabil
subțiam pereții visului sub un clopot
de ceară transparentă să-mi fie
dar vântul solar pierdea în palmă prafurile vrăjite
îmbrăcând o cămașă din piele de bărbat