Acum sunt singur și cam obosit
Chemările albastrului nu m-au colorat
Mă doare ceva indefinibil
Și trist ca scoica neagră de pe plajă
Nu vreau nimic din tainele tăcerii
Furtuna doar mă va purta pe valuri
Spre tainice recife de corali
Nu vreau să plâng, ci moartea mi-e degeaba
Pustie este clipa desnădejdii
Departe de tot, sunt singur
În clipa de uimire și-ntrebare
Dintre iluzii șocul șoaptelor mă-mbată
M-am regăsit în vântul de milenii
Și zborul meu se va uni cu vidul.