mi-am dat drumul pe toboganul infernal al iubirii
fără să crâcnesc am înghițit săbiile fierbinți ale trădărilor
am îngropat stelele în curtea casei noastre de lemn până când pământul a început să-mi vomite întreaga teamă în plină lumină

noaptea luna se împreunează cu lucrurile

au început să cadă astre de ceară în locul din care tot pleci
eu am în suflet un pacemaker care îmi ritmează sentimentele și îmi cenzurează visele.
de exemplu, acum nu pot să visez că sunt moartă sau că mă iubești
ar fi o dramă întreagă. s-ar turna telenovele. seriale pe viață și moarte. un episod pentru fiecare zi în care nu ne atingem