Eu am murit în prima mea carte


Eu am murit în prima mea carte…
întors azi din chipul tău,
mă tot duc spre marginile lumii


și țin cuvîntul în mînă
ca pe-o torță.


zîmbesc spre ghețarii aceștia
și mă gîndesc ce moarte dulceagă
au poeții
cînd li se mărită, pe rind, toate iubitele
pe care le-au avut,


cînd triste se-ntorc la soții lor
care nu vor ști nicicînd de ce cîștigă ei
confruntarea cu timpul.


deasupra frunții mele
se odihnește cerul alb,
de pe care
s-au șters cuvintele
pe care ar fi trebuit să ți le spun
zadarnic...