Când buzele noastre vor fi două cireșe strivite una de alta,
Când părul tău răcoros va umple palmele mele arzânde,
Când mii de stele or cădea în inima ta și-a mea,
Iar ochii noștri și-ai tăi contopise-vor sub lună,
Iar vântul ne va ridica ușor spre zări senine,
Iar noi vom fi un pescăruș ce zboru-abia cunoaște,

Și când pomii vor fi doar ai noștri și veșnic scuturându-se
Și când împărăția sufletului nostru comun se va umple de florile lor,
Și când mâinile noastre vor râde sub soarele verii,
Noi vom plânge, vom plânge de fericire,
Noi uita-vom de toate și vom descoperi sărutul,
Noi vom visa că ne iubim dulce și pur și pătimaș.