Cât de mult aștept eu vara
Perpelindu-mă aici
Să se isprăvească școala
Să plec iute la bunici.

La bunicii de la țară
Unde, de când eram mic,
Merg în fiecare vară
Să mă zbenguiesc un pic.

Pe la ei e verde totul
Și pe deal și pe câmpie
Când adie ușor vântul
Inspir puf de păpădie.

Merg adesea în pădure
Cu bunicul după lemne
Mă opresc să culeg mure
Dar bunicu-mi face semne.

Vrea să țin cu dânsul pasul
Și să-mi intre în cap bine
Că de mă-ntâlnesc cu ursul
N-o să fugă el de mine.

Mă și scald în iazul rece
De la marginea pădurii
Iar când nădușeala-mi trece
Dorm puțin în podul șurii.

Fructe multe-s în livadă
Și mănânc pe săturate
N-aș vrea mama să mă vadă
Că nici unele nu-s coapte.

Noaptea este răcoroasă
Stelele-s ca licuricii
Nici nu intru bine-n casă
Și-adorm în poala bunicii.

Mă trezesc de dimineață
Și bunica-mi dă mâncare
Sunt atent la ce mă-nvață
Apoi ies în graba mare.

Animalele din curte
Par mereu nerăbdătoare,
Chiar dacă sunt foarte multe,
Să mă joc cu fiecare.

Adun ouă din cuibare
Așezându-le în coș,
Cred că și de-aș fi mai mare
Mi-ar fi frică de cocoș.

A venit la noi poștașul
Cu o geantă în spinare
Să-l anunțe pe bunicul
Că i-a sosit o scrisoare.

A trecut pe lângă mine
Bunicului să i-o dea
Nu cred că veștile-s bune
Vine tata să mă ia!