Poem îngreunat de cuvinte


Amintirea mea, însingurată regină bătrînă
a propriului trecut,
mă ține de mînă,
iar mersul meu o poate schimba.


castelul morții mi-a prins cu o turlă
ochiul.


nu știu, nu știu ce este timpul,
filosofii toți nu îmi sînt de ajuns,
îmi trebuie mîntuirea.


azi, separate întoarceri și fulgi rătăciți
au oprit din alergare frunzele,
ce anotimpuri ciudate!


mîine, din timpuri ascunse,
niște secunde vor veni la mine
să-mi ceară înțelesul
despre frunze...