Mersul pe cele trei puncte


O stîncă deschisă în fața pașilor mei –
ce miros fierbinte de uitare a lumii!


și tot ea privește stelele ce se apropie
o dată cu timpul...


mă duc pe inima mea,
să vă găsesc pe voi,
cu sentimentul plecării pe o corabie fugară
să văd de unde vine depărtarea...


nu mai găsesc cuvinte,
lor le este teamă de mine.


tu, care cu ochii tăi privești aceste rînduri,
să știi că în ei
s-a deschis acea stîncă...