Aș vrea cu tine să durez o casă
În codrul de stejari, întunecat
Departe de urgia tumultoasă
Să ne-necăm în dulce-anonimat.

Iubirea să ne fie primitvă
Ca altor doi nebuni de la-nceput
Să fim o chestie definitivă
Un caz închis de nimeni priceput.

Dar viața ne aruncă în rocade
Și ziduri ne durează împotrivă
Asta se cade! asta nu se cade!
Sentința iată, e definitvă.

Ne mai rămân speranțele năuce
Și vise calde cu miros de floare
Le-om mai păstra de n-o să ne apuce
Vârtejul lumii oarbe de picioare.