În genul romantic de azi


Ce tot avem noi, poeții,
cu sînii femeii?!
să fie dorința ascunsă a vieții
sau o revelație a unui fel de moarte?
atingerea ideii?


un sîn lăsat de femeie ușoară,
o țigară plimbată pe buze uscate
și luna dormind între cruci
de biserici înalte
coboară în gînd.


tramvaiele trec cu ultimii oameni
și vîntul nu are curajul
să-mi spună vreo șoaptă,


iar lumea visează în noaptea aceasta
în inima mea.


pe trupul răcit de fereastră,
topite lumini se opresc.


tăcerile mor
în formele lumii de umbră.


paharul gol – clepsidră neîntoarsă
a respirării mele!