Cu tristeți bucurii viața se duce
Dar moartea oricum rămâne senină -–
Ea stă cu răbdare deoparte s-apuce
Firava ființă dosind-o sub tină

Și totul se scurge sub o voință
Ce n-are habar de vreme sau loc
Și nici nu știe ce-nseamnă dorință
Căci n-are gândire și suflet deloc

E un loc comun acest subiect
Din care urâtul transpare semeț –
Moartea e vie când are defect
Viața trăită întru grija de-ngheț

În plictisul de zile deprinse-n dureri
Cu un mâine de astăzi adică de ieri