Asumarea cuvintelor, zadarnice multe


Vin urmele după mine –
n-am luat tot trecutul
pe umeri,
vin ca niște aduceri aminte.


să se oprească!
odată ajuns,
nu-mi voi mai putea supune
clipa morții...


la marginea mea
o mai fi cineva?


văd golul
și o lacrimă ascunsă în glonț
se aude căzînd...


cu glonțul care mă privise
pe palmă,
mă-ntorc spre golul acela sensibil,
ușor colorat – o pată ca o realitate,
cimitir al soldaților mei.


o, cimitir – împărăție fără regi
a acestei lumi,
brațul meu
cum te-ar mai cuprinde!...