Îmi ies păcate multe la iveală
Nu le-am comis, dar le semnez convinsă
Doar sunt o victimă colaterală
De-mprejurări și conjuncturi învinsă.

Poate copiii mei, prin vreo minune
Vor fi mai albi la față decât mine
Și n-or mânca din stratul de cărbune
O amărâtă și hulită pâine.

Dar pân-atunci mai este vreme lungă
Abia mi-am ridicat crucea în spate
Norocul meu e doar statuia ciungă
Și ăsta e un fel de libertate.

O să-mi croiesc un drum mai la o parte
Stați liniștiți că nu transmit vreo boală
Sunt un copil cu vise calcinate
Un fel de victimă colaterală.