I-am văzut ochii lipsiți de grai.

I-a stins bucuria, i-a stins și tristețea,
Și a lăsat în urmă o coajă
Ce încă mai suflă și încă se luptă.

De i-ar fi lăsat măcar gândurile
Ca să mă vadă la el cum mă uit,
Cum sper să mă apuce și să mă arunce

În lumea de vise, în lumea cu munți.