Timpul merge înaintea noastră circular
Spiralând miezul copacilor,
Acolo unde crește o inimă de femeie,
Precum un plex solar într-un vârtej de frunze.


Așterne-mi palma stângă să-ți citesc:
Mirosul triumfător al pietrelor,
Mirosul argintiu al ploii,
Sunetul macilor...

Știi,
Omule de zăpadă, iubești o ființă solară.
Cu singurătatea în buzunarul de la piept,
Ceilalți te vor arăta cu degetul!