Norii sunt sub cer
și cerul
Se uită sub el și trage de ei în sus
Dar norii rămân tot acolo, sub cer
Alunecați din plutire

lumina ridică brațele și așteaptă
să fie ea ridicată în schimb
să se ducă tot mai sus
și când va fi ajuns destul de departe
deasupra susului
încât să nu își mai simtă picioarele
pentru că oricum nu i-ar mai folosi
va rămâne prinsă în agrafe

astfel
locul unde s-a spânzurat soarele
se va mântui
și va chema norii înapoi