Sunt două zile de când ochiul stă neîmblânzit
Și veghează asupra Copacului.
Dimineața Copacul e tot Copac
Iar ochiul tău e din ce în ce mai puțin ochiul meu.

Sunt două zile de când ochiul tău trage de el
-de ochiul meu-
Și habar nu are de ce trage
Doar vede și el că doare și că nu se lungește deloc

Ochiul tău nu mai e ochiul nostru.
L-am întrebat astăzi dacă a visat
Nici nu a clipit când a zis
„somnul de orb insomniac e negru și fără tine”