dacă ar fi să mă iau după urletul din interiorul trupului
doamne nu începe așa povestea copilului tău
colorează câteva ceruri adu baloane clipocește o clipă
a sete în chiuvetă spală podelele dar nu începe așa
fii conștientă de potențialul deranjant al cuvintelor cu trup
desigur mie poți să îmi spui rânji sângele
așa că de ciudă l-am băut odată cu hapul senzațiilor interzise
mi-am aruncat capul pe spate și s-a dus
înghițită și condamnată la tăcere e firea

cam câte perechi de palme ai lipit de obrazul ideilor îndrăznețe
să calculăm
mai întâi am pocnit o sprânceană
ridicată își punea prea multe întrebări și gândea cu arma pe gene
despre cum ar putea să facă pace
apoi am pocnit două rotule
scârțâinde mi-au adus un proiect de transformare a pasului
în zbor
și sunt singurele care au roșit
sub cojile de nuci ale renunțării la sine
la urmă am plesnit un obraz
bărbatul nu s-a mișcat și nici nu i-a tremurat să zicem privirea
ba chiar a râs scrântindu-mi întreaga teorie
("bărbaților nu le plac femeile inteligente")
ținându-se cu mâinile de pereți să nu-i alunece sufletul
dintre bretele

dacă ar fi să mă iau după urletul din interiorul gândului meu

(așa da continuă zice ursitoarea amestecând destinele
fix cât să ne ajungă lumina ca să ne întâlnim)

înseamnă că azi voi servi iar înăbușite vieți
și vise barate
iar palmele cu care am vrut să te dor
se vor fi rupt ca două elastice ricoșând în mine
pe când voi încerca să te ajung
fără să mișc lumea