Lumina-si trage sevele din lacrimi
Si sângele-mi orfan ce se destramă,
Ca dintr-o amforă de triste,
Intunecate glasuri de aramă.

In curcubee se va face iarnă
Si noi zăpezi vor arde in văzduhuri;
Doar visu-acelei ne-ntelese,
Bătrâne nopti ne-o răstigni pe scuturi.

Iar noi ne vom preface că-ntelegem
De ce ne dor agonice mistere,
De ce, de teama prăbusirii,
Lumina-si trage sevele-n durere.

13 februarie 1993.