Locuiesc
intr-un triunghi echilateral.
Aici,timpul uita sa vina
si uita sa plece.
Din alte voci aud doar ecouri indefinite
care se sparg de pereti
imediat dupa ce se lasa culese.

Imi privesc mainile pline de dungi vinetii
prin care curge viata.
La ce bun?
Nu-mi mai amintesc nici macar
cum ma cheama
Nimeni nu ma striga.
Nimeni nu intreaba.
Cine mi-ar deschide mie
usa
casei lui patrate?