Te-am văzut ieri în vitrina cu solduri
printre vechi manechine îmbrăcate cu bolduri.
N-am ascultat de nimic și de nimeni.Păcat.
Mi-am topit toate visele și te-am cumparat.

Te-am crezut înger, te-am transformat în zeu,
te-am așezat în centrul universului meu,
te-am aurit, te-am presărat cu beteală,
Numai să nu-mi rămână iar inima goală.

Erai doar o piatra cioplită frumos,
un chip fără suflet,un trunchi găunos,
o palidă umbră de vechi Zburător
cu aripi zbârcite de mult,prea mult zbor.

Acum,
prea târziu de pe ochi îmi cade marama,
unde era aur a rămas doar arama.