În contre, azi, Bodogănelul,
Se tot răstește virtual,
Să fie plus în față semnul,
De la o sută literal?

Ne tot împunge, nu ne lasă,
Ne pune piedică-n cuvint,
Și face zgomot și apasă,
Recalcitrant doar la avînt!

Se știe că o divergență,
Naște progresul din idei,
Dar la Bogdan cu diligență,
Bodogăneala-i felul ei...

Te paște și te împresoară,
Zîmbind frumos și cu speranță,
În suflet însă te omoară,
Mirat el zice că... te-nalță!

Dar nu e bai și nu-i rușine,
Bogdanului, cînd ne compune,
Bodogănindu-l și noi bine,
Să-l ispitim să se adune!

Să se adune la subsol,
Să se contreze-n agonie,
De teama zborului la sol,
Și sentimente-n poezie!