Noaptea străpunge mătasea ploii cu dinții
Alungându-mă pe o margine de frunte
Să număr cap cu cap pensulele


Te uită, meduze electrizate coboară rănite in palmă
Cu apa țâșnind din tăieturi, dar nu mai indrăznesc a simte
Milă pentru ele.


Iubeam să mă sărut cu ploaia
Să scriu mâini și iubiri pe sticla ploii, să desenez pe undele ei
Ochiul de secundă.


Te uită, mă mai ține minte ….deși nu recunoaste
Dar ce frumoasă e acum ! Dar ce domniță !
Dar ce bine iși leagă disperarea în cosițe .



Totuși, am crescut eu mai mult .
Te uită .
Te uită .