încep zilele mușcând din vocea mamei
rochie închisă la spate cordonul mitral al durerii
forma dinților noaptea fourré masserpain
sau singurătatea liberă la tălpi cu dumnezeu

strecor visul amestecul amar nu există
bine și rău spune cineva numai
o dâră de melc pe iarba verde acasă
nu există acasă doar
un piept de bărbat unde îți așezi mâinile
rugăciune alint leagăn ca atunci
când degetele îți cresc pentru
mai târziul botezului

fiecare poem duce cu sine stagnarea sângelui
cum fiecare vis este o apă mare și el omul din barcă
alții cer voalul jumătate iepure șchiop de iubire
atunci vine el se așează pe apă și toate rămân lipite în cerc