Iartă-mă !
Eu am uitat cuvintele
Cu care să te laud pe tine
Într-un loc ascuns din mine.
Eu sunt răul ce se abate
Asupra mea
Și vântul care bate
A vreme rea.
Păzește-mă !
Eu nu pot să fiu la toate atent
Și oricum o să uit tot ce am știut
Când viitorul îmi va fi prezent
Iar prezentul va deveni trecut.
Timpul va trece ușor și în neștire,
În mintea mea rămâne doar o amintire
A clipelor frumoase de visare
Și iata-mă acum că-ți cer iertare !
Iubește-mă !
Pentru că așa am să fiu sigur
Că sufletu-mi va fi tânăr mereu,
Că împotriva morții nu sunt singur,
Împotriva mea sunt doar eu.
Ajută-mă !
Eu am încetat să m-ajut
Încă de când m-am născut.
Realizez acum
Că sunt mai liber decât gândul,
Mai fragil decât clipa,
Sunt geniul nebun
Ce nu știe nimica !
Visul meu a trecut
Sunt pierdut !