sunt
plugul cu boi în era tractoarelor
spintecând voinicește
obrazul bătrân al pământului;

fără rost,
precum încă două lacrimi
scurse pe asfalt,
precum încă două pene
smulse din aripa de pescăruș;
sunt
precum ceața în ochii albi ai unui orb
sunt
precum setea în gâtul amorțit
al unui veșnic tânăr mort,

sunt spuma căzând din gura câinelui turbat,
sunt ancora dormind pe fundul mării de coral,
sunt visul nesfârșit în care noaptea îmi adoarme-n brațe,
sunt ultimul cuvânt al unui pustnic în pustie pierdut.

și cred că zac uitat în visul Tău dement
demult trecut precum o umbră de catarg
și cred că sunt căzut în groapa încă fără înțeles
ce tremură în ochii mamei învelită-n smoală
și nu mai simt nici bulgării care m-acopăr lent.