lumina pustiește țările
mulțimi de imperii căzânde
ochiul acostat de lumină ezită

state enorme cât insomnia
caldarîm din oase

zile fără sfârșit
setea-și descoperă izvoarele ei ascunse
ultimul propovăduitor predică în pustiu

închide și deschide ochii
nu mai e nimeni pe lume
nici chiar tu
ceea ce nu-i piatră
e lumină
lumină...