din indolență ne
ratăm zilnic apocalipsa
personală, alene
zboară fâlfâie planează
asupra-ne mândrețe de catastrofe
aripile din colți sângerii de
lupi peneturi heruvimice ne
par a fi, ambrozie ne parfumează cerul
înstelat
al gurilor noastre când cucuta ni se prelinge pe
esofag

și am mușca din molecula de
zyklon b ca dintr-un clitoris pergamut