Ieri,ma plimbam prin cimitirul sufletului meu
Ma opream la fiecare mormant,cautand o amintire
Dar amintirile se pierdusera...si cred ca si eu
Caci drumul inapoi acum era o simpla amagire...

Iar pietrele de pe alee,erau ingalbenite de uitare
Oare unde se ascunsesera lacrimile ce odata le spala?
Unde e intunericul ce mi se incolacea de picioare,
Si durerea ce-mi sfasia sufletul candva?

Undeva...la capat de drum,am zarit o mana intinsa,
Doi ochii albastri ca oceanul,si chipul cel mai drag
Cum ai intrat aici,caci usa nu-i deschisa?
Cu cheia...mi-ai raspuns...inger pribeag...