Ai lăsat tăcerea
să se strecoare
în iatacul nostru
ca o greșeală
într-o poezie
pentru ochii tăi…

nimic plănuit
nu va face rău
chiar nimănui
iar necuvintele
spuse prin nevorbe
sunt neîntelese…

închide ochii
și încercă
să ierți
pentru că dacă
nu ai încercat
nu ai trait …

tu, fără scuze…
eu, fără “de ce ?”…
uite-te în ochii mei
ia-mă de mână
și spune-mi
“te iubesc !”

alerg pe strada
ce mă va duce
din nou la tine…
iar dacă te voi pierde
sigur te voi găsi
din nou, si din nou…

acum am să-ți spun
un vis frumos
pictat pe pânza albă
doar eu și tu
pe tabloul fără ramă
și fără pânză…

iar în tăcerea dintre noi
se va auzi doar inima
a mea și a ta…
iar ochii noștrii
vor vorbii neîncetat
în șoapta iubirii …