Singur plânsul se arată seara de la drum sosind
apele-prosoapele nădușind umbra din zid
se arată iar femeia a sosi iar să întrebe
despre fruntea și țărâna tinereții ei
până ea a trece puntea până când pe îndelete
cineva din milă poate chiar a întreba
- Þi-e sete?
- N-a venit, domnul domnu-acela care a murit?

Dar ea pleacă mai departe cu înfrigurările

Pline-s de distanțe în lumina lor toate lumânările
Ce ascund în flacăra toate depărtările


Singur plânsul se arată seara de la drum sosind
se oprește iată și el chiar în magazinu-acela unde-a fost cîndva tocmit-găsit pe un raft
unde uneori chiar Domnul parcă-nfrigurat a stat
- Mama a fost mama pe aici cândva?
(nu-i răspunde nimeni)
Nimeni nu a mai văzut-o cea făcută vinerea