1.Serghei Esenin

* * *

Totu-i rece, totul e plăpînd.
Uite, printre casele de-o seamă
Umeda clopotniță ducînd,
Ca morarul, sacii ei de-aramă…

***

Karavaev

… O soare-clopot, poate că balang-balang-balangul
Noi n-o să ți-l mai auzim nicicînd !

***

2.Illieș Gyula

Recruții

… Apoi voi, frații mei: dănțuind în frumoasa
ninsoare de noapte
prinși după umeri, săltînd după glasul
cimpoiului,
până când câteva dangăte-adânci
răsună din turlă….

***

1.Johann Wolfgang Goethe

FAUST – O tragedie - prima parte

Faust
(770): Mă simt acum din nou chemat la viață.
Cândva sărutul dragostei cerești cădea
În grava liniște-a duminicii asupra mea;
Ce presimțiri în dangăt puteau atunci să sune
Și ce-nfocată desfătare-n rugăciune!

Faust
(10.766): .. De sus în clampăt, zăngăt monoton,
Se lasă-un fals dar admirabil zvon…

Mefisto
(11.261): De ce să neg? Un clinchet poate
Răni urechi mai delicate.
Un bing-bing-bang afurisit
Umbrind amurgul liniștit.

Mefisto
(11.265): Se-amestecă-n orice-ntâmplare
De la botez la-nmormântare,
Parcă-ntre-un ding și dang supus
Viața-ar fi un vis apus…

***

2.Viaceslav Ivanov

Noaptea (Non mi destar! – lui Michelangelo Buonaroti)

“Treci, palidă oșteancă, peste mare,-n
Tron de eter-
Ca printre sfere un nechez de-aramă
Vuiește-n cer”

***

3.Vitezslav Nezval

Praga, în primăvara anului 1950

… Din turnurile tale, Praga,
bat secolele ce-au trecut…

Strofe pentru Praga
…Clopotnițe ovale și-aerianul glas…

***

4.Iakov Polonsky

Dangăt vesperal

O, dangăt vesperal, să n-aștepți zorii;
În neguri, prin decembrie ivite,
Amurgul înghețat ce-alungă sorii
Arar al verii zâmbet îmi trimite…

Nu mi-ai răspuns la fiece chemare,
Și pleci acum, posacă zi trăită!
Apusul mai trimite-o salutare
Și-această umbră nu-i de tâlc lipsită.

Ãst dangăt – tu – poetică simțire –
Să-l binecuvântezi neîncetat!…
Cu zarva zilei n-are-asemuire –
Cel mai ferice vis mi-a spulberat.

O, dangăt vesperal… Din depărtari,
Prin zbuciumata larmă citadină,
Îmi povestești poetice-nalțări,
Dar și mormântul, linistea deplină.

Dar viața și al morții sol cucernic
Vorbesc în lume despre nemurire
Și cântecul, oricât ți-e de puternic,
Dangătul stinge glasul unei lire.

***

5.Erza Pound

Canto (I)

… Au sacrificat turme, oile jugulate
cu arme de bronz;

***

6.Georg Trakl

Föhn

… Oarbă tânguire în vânt, zile de iarnă cu lună,
Copilărie, lin se curmă pașii pe lângă negru mărăciniș,
Lung dangăt de seară.
Domol coboară noaptea albă.

***

Helian

… Seara, un dangăt curmat se scufundă,
Se năruie negrele ziduri din piatră,
La rugăciune îndeamnă soldatul cel mort….

***

7.Jiøi Wolker

Unei fete fericite

Ca hora-n sărbătoare sunt ochii tăi, copilă,
E vesel iarmarocul și hora s-a-ntețit.
Simt inima cum bate înființa ta fragilă,
Ca-n turle de biserici un dangat însorit….

***

8.Xiong Zhaozheng

Vechiul templu, mă interesez de Chan (*)

Scuturi de pe mânecă micuții clopoței de apă de izvor
Mă întrebi
Câte opisuri buddhiste ai citit…

(*) Chan = direcție în cadrul Buddhismului, pe care indianul Bodidarma a adus-o din India în China; este traducerea cuvântului indian “Dhyana” care înseamnă “cultivarea duhului”, vidul liniștir” sau meditație. Chiar daca își are rădăcina în Buddhismul indian, Chan este o creație originală chinezească ce se poate regăsi și astăzi în culturile coreeană, japoneză și chineză.

***