O umbră neștiută, străină și ostilă
Își caut-ascunzișu-n plămada spaimei mele
Și mă sugrumă-adesea, la fel ca o reptilă
Dansând pe dinăuntru-mi un dans turbat de iele.

În clipe ca acestea cerneala mi-o răscumpăr
Din chinul care-n sânge-și frământă căutarea
În înțelesuri stranii o alta mă descopăr
Eu însumi sunt un șarpe-nvățând alunecarea.

Știam eu că sunt două ce locuiesc în mine
Mereu sunt două umbre mănușa aruncând
E fata și femeia, de fapt, două feline
Pe una-o port în trupu-mi, pe cealaltă, în gând.