Îmi vine să-mi iau lumea-n cap să mă duc
Să cutreier pe străzi pribeag si năuc
Și trupul să-l simt vibrînd de libertate
Să calc pe-nghetatul si crudul pămînt
Să calc pe amintirile ce trebuie uitate
Și tîmplele să-mi fie mai fierbinți decît sînt.
Să fiu liberă sa privesc sus la cer
Să iau in brațe neclintitele stele
Să calc peste tot ce mă oprește să sper
S-alung tristețea gîndurilor mele
Și ploaia să-mi umple trupul de toamnă
Să fiu invizibilă dar să simt că trăiesc
Să simt că există pe lume sublimul
Să simt că există ceva ce iubesc!


Și-as vrea să iau in brate apa rece
Să calc pe oceane ce stau să mă-nece.
Să calc peste ploaia ce din urmă m-ajunge
Să calc peste vîntul ce stă să m-alunge
Să calc peste focul ce stă să mă ardă
Să calc peste lumea ce stă să mă piardă!!